Der Die Das Coronavirus

Am câțiva prieteni în Germania total nemulțumiți de Frau Der Die Das, în perioada asta. Nu se mișcă bine, mă-nțelegi? Nu a ieșit la timp, nu a ieșit cum trebuie, nu a ieșit cum le-ar fi plăcut lor, nu i-a tras un pumn în nas coronavirusului, în direct și la oră de maximă audiență.

I-a scos din minți.

Dar, mno, putem fi de acord cu un singur lucru în acest text, măcar: nici nu-i greu să scoți din minți un român.

Își duc viețile, confortabil, de ani lungi acolo; în realitate nu s-au integrat. Trăiesc între două lumi, ceea ce poate fi frumos, dacă știi să culegi ce e mai bun din ambele.

Cel mai tare îi stresează rutina de a funcționa zi de zi după reguli. Germanii sunt niște proști. Fac lucrurile așa, nu fac lucrurile altfel, sunt încuiați, le e frică de nou, să vezi ce bine ar merge dacă am introduce noi șpilul nostru, chichița aia pe care o folosim noi, românii.

Unul n-ar pleca, însă, de acolo, înapoi într-o lume plină de șpiluri și chichițe, de șmecherii românești în exrecițiul funcțiunii.

Cât despre Angela Merkel și coronavirusul, femeia a ieșit când a trebuit și însoțită de cine trebuie. Nu a inflamat spiritele ci a transmis, gradual, invitații la prudență. A punctat de fiecare dată că tot ce are de transmis este ajustat pe măsura recomandărilor primite de la specialiștii alături de care s-a afișat. „Eu sunt politician, ei sunt experți”. Știți, nu?, Merkel e chimistă, ar fi putut da și de la ea câte o părere. Nu a făcut-o. S-a limitat la ce scrie în fișa postului: a fost un lider.

Nu pe gustul unora dintre românii care l-ar fi vrut, probabil, pe Traian Băsescu.

Pech gehabt. Ghinion. Germania funcționează un pic diferit. Are legătură cu istoriile prin care au trecut neamurile germanice, are legătură și cu principiile după care s-au federalizat, la capătului ultimului război mondial.

Acelei germanii i s-a adresat Merkel. Aia care îi scoate zi de zi din minți pe unii români. Aia plictisitoare, fără zvâc. Aia care stă cuminte la semafor, fără prea multe înjurături.

Acum, pe bune, cum să te și integrezi, român care poți înjura cinci minute fără să te repeți, într-o țară în care cele mai aspre cuvinte sunt Arschloch și Scheisse?

Articol de: Cristian Iohan Ștefănescu

Comentează