Arta în carantină? Gorzo fuge de acasă.

Sperăm că artistul are adeverință legală, așa cum e cerut de Ordonanța Militară numarul X/2020, pentru că, în caz contrar, actul artistic ar fi compromis de actul constatator de încalcare a dispozițiilor legale. Dar despre ce act artistic vorbim? Ei bine, să lasăm curatorul să explice:

MARe/Muzeul de Artă Recentă

Într-o perioadă de claustrare și izolare, în care infrastructura culturală a devenit inaccesibilă și nefrecventabilă, Gorzo își asumă rolul de artist ca pe o declarație.

Statisticile spun că artiștii prestează una dintre cele mai sigure „meserii”, într-o perioadă în care răul este viral (și viralizat). Lucrul lor în atelier implică prin natura lui retragerea din lume, izolarea creativă plină de angoase. De încercări și de ratări. Una dintre lumile pe care ei le abandonează pentru a-și găsi propriul glas este chiar lumea artei. Artistul este în situația de a trebui să fie la zi cu ceea ce creează confrații săi, dar în același timp trebuie să se ferească de contaminările prin care aceștia i-ar altera propria sintaxă și morfologie.

Gorzo a decis să-și externalizeze claustrarea! Începând cu sâmbătă, 21 martie și până vineri 27 martie, el va sta singur, 8 ore pe zi, simulând nu fără ironie orarul standard de lucru (prin nimic specific unui artist!), închis în MARe/Muzeul de Artă Recentă, pe care-l va transforma în „atelier”. Doar că nu este niciodată clar ce face un artist în propriul atelier. Poate sta cu orele privind în tavan sau poate munci cu asiduitate, doar pentru a nimici într-o clipă ce-a produs în ziua trecută. Sau poate realiza – fie și accidental – perfecțiunea pe care o căuta de ani de zile.

Dar un muzeu nu este un atelier. În cazul acesta este un catalizator de acțiune, un instrument de măsurare. În MARe, înconjurat de sute de lucrări și de artiști prezentați/prezenți în săli, Gorzo va fi vulnerabil, căci va interacționa cu exponatele, le va face portretele, le va cataloga prin propriile desene – ilustrații pline de interpretări ale lucrărilor cu care își va face de lucru. Se va expune contaminării totale. Înconjurat de cinci decenii de artă românească, de profesori, colegi de generație sau prieteni (ori inamici!), de linii, culori și expresii care-l vor seduce sau irita, Gorzo va duce la limită capacitatea de a rămâne el însuși, atunci când zgomotul lumii din care face parte îi va brusca frontal sistemul imunitar, îl va virusa.

Timp de 56 de ore, Gorzo va locui în muzeu, urmărit, monitorizat, înregistrat de camerele de supraveghere ale acestuia. Prezența lui acolo nu doar că redefinește ideea de claustrare, nu doar că dislocă artistul dintr-o zonă de retragere confortabilă (transformând-o într-o retragere bruiată – prin urmare, în luptă!), dar relativizează chiar ideea de muzeu închis.

Un artist care creează într-un muzeu, transformându-l pe acesta într-un atelier privat, reactivează muzeul, îl repune în funcțiune. Fiind un eveniment (pentru) public virtual, Gorzo sparge lacătele puse pe ușile muzeului la presiunea unui context care a virusat țesutul social. Virusurile atacă celulele. Iar familia este – ni se spune – celula societății. Muzeul e familia artei. Forțați să ne retragem între limitele acesteia, în casele noastre, am ajuns în acel colț ultim în care fie rezistăm, fie cădem.

Claustrarea lui Gorzo e o deschidere a muzeului. MARe este catalizatorul acțiunii sale, prin care contrastul închis-deschis, retras-expus, privat-public dispare. Asta se vede din faptul că, iată, am creat un eveniment public, la care vă invităm să participați (acasă fiind!).

Lucrul lui Gorzo în muzeu se va vedea din postările zilnice de pe pagina evenimentului, se va vedea din lucrările pe care le va realiza acolo în această săptămână, o săptămână a „Creației”, în care avem sentimentul că trebuie să refacem totul de la zero, din „nimic”. Și se va vedea din filmul documentar pe care ne propunem să-l facem după încheierea acestui experiment, din înregistrările camerelor de supraveghere.

Așadar, Gorzo este fugit de acasă. Unde? În MARe. Într-unul dintre cele mai populate – din punct de vedere artistic și vizual – locuri din oraș. Fuge pentru a se expune. Pentru a se expune artei și pentru a expune arta la el. Poate că gestul său e un vaccin. În care claustrarea devine deschidere, iar expunerea duce la imunizare. Vă așteptăm pe pagină.

Comentează