Călătorește din confortul propriei case cu aceste 6 cărți (partea I)

Planurile de călătorie de anul acesta s-au dus pe apa Sâmbetei, vacanța mult visată va trebui reprogramată Dumnezeu știe când, iar Instagram-ul s-a transformat în #latergram. Peste noapte am devenit prizonierii propriilor locuințe, iar zilele par a se scurge agonisant de lent. Totuși, dorința de a călători nu ne-a părăsit complet și deja țesem planurile următoarelor aventuri. Până atunci însă îți recomandăm să te așezi confortabil în fotoliu, să-ți faci o cafea și să pornești într-o călătorie cu ajutorul recomandărilor noastre de lectură, care te vor purta din sălbăticia continentului nord-american până pe ,,Acoperișul lumii”.

Începem lista cu o primă parte dedicată, în special, celor care visează să urce pe cele mai înalte culmi. Sunt cărți care te vor ține cu sufletul la gură și care-ți vor arăta că, și în cele mai crunte momente, voința umană nu cunoaște limite.

,,The Mountains of My Life” – Walter Bonatti

În lumea montaniarzilor legendarul Walter Bonatti nu mai are nevoie de nicio prezentare. Născut în 1930 la Bergamo, Italia, acesta a început să practice alpinismul la scurt timp după finele celui de-Al Doilea Război Mondial și, începând cu anul 1949, a atacat cele mai dificile trasee din Alpi, fără a se bucura de sprijinul oferit alpiniștilor actuali de echipamentele moderne. Astfel, în 1951 a reușit ,,imposibilul” acelor vremuri: a escalada – pe partea estică – Grand Capucin, impozantul turn de granit roșu din masivul Mont-Blanc.

Reușita de pe Grand Capucin, coroborată și cu alte ascensiuni extrem de dificile, au făcut ca Bonatti să fie ales pentru a participa la expedinția organizată de Ardito Desio pe K2, în anul 1954. Cu toate că a fost cel mai tânăr membru al expediției, acesta a contribuit la succesul lui Achille Compagnoni și Lino Lacedelli, care au ajuns pe summit la 31 iulie 1954.

Bonatti și pakistanezul Amir Mahdi, care făceau parte din echipa de suport, au avut sarcina de a căra oxigenul suplimentar necesar escaladei. Planul initial a prevăzut ca cei patru alpiniști să petreacă, împreună, noapte de dinaintea ascensiunii finale într-un cort instalat în Tabăra IX. Cu toate acestea, Bonatti și Mahdi nu au mai ajuns la tabără, întrucât Compagnoni a decis să plaseze cortul într-o altă locație decât cea convenită anterior. Astfel, Bonatti și Mahdi au fost nevoiți să înfrunte în aer liber (fără cort, saci de dormit, precum și fără apă sau mâncare) o întreagă noapte la altitudinea de 8.100 de metri, unde temperaturile au scăzut până la -50 ° C. Miraculos, Bonatti a scăpat nevătămat experienței, în timp ce Mahdi și-a pierdut mai multe degete din cauza degerăturilor.

După expediția pe K2, Walter Bonatti s-a trezit în mijlocul unei controverse care, timp de aproape 50 de ani, i-a adus grave prejudicii de imagini, discreditându-l în fața multora dintre colegii săi și în fața opiniei publice. ,,The Mountains of My Life” este cartea care face lumină pe acest subiect și care ne prezintă scurta, dar incredibila carieră a alpinistului italian.

,,Into the Thin Air/ În aerul rarefiat”- Jon Krakauer

Împătimit al drumețiilor și al muntelui încă din copilărie, Jon Krakauer și-a dedicat viața aventurii și scrisului. Autor al mai multor best-sell-uri de non-ficțiune și a numeroase articole publicate în reviste precum Outside, National Geographic, sau Rolling Stones, Krakauer a ajuns pe 10 mai 1996 pe culmea Everestului, aventură care însă a lăsat răni adânci care se fac încă simțite.

În calitate de corespondent al revistei Outside, Jon a fost invitat să ia parte la ascensiunea ghidată pe Everest condusă de neo-zeelandezul Rob Hall, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați ghizi montani de mare altitudine din lume. Dintre cei cinci coechipieri alături de care a urcat pe acoperișul lumii, patru, printre care și Hall, și-au găsit sfârșitul într-o furtună violentă. Alți nouă cățărători din alte patru expediții și-au pierdut viața, fapt care a transformat sezonul de escaladă din ‘96 într-unul dintre cele mai tragice din istoria Everestului.

,,În aerul rarefiat” este o relatare personală, în care sinceritatea crudă și, totodată, dură a autorului aduce lumină asupra evenimentelor tragice din data de 10 mai 1996. Volumul este și un ,,curs introductiv” în alpinismul de mare altitudine, familiarizând cititorul cu efortul suprauman ce trebuie depus și cu pericolele pe care le au de înfruntat cei ce se avântă pe Everest.

,,Era după-amiza devreme, în ziua de 10 mai 1996. Nu mai dormise de 57 de ore. (…) Timp de mai multe săptămâni suferisem de o tuse convulsivă de pe urma căreia m-am ales cu două coaste fracturate. Prin urmare aveam dureri groaznice și respiram cu mare greutate. La 8848 de metri creierul primea așa de puțin oxigen, încât capacitatea mea mintală era ca a unui copil înapoiat. În aceste condiții, nu prea simți mare lucru în afară de frig și oboseală.”, notează Krakauer într-unul din capitolele introductive.

De asemenea, volumul ridică numeroase semne de întrebare asupra comercializării alpinismului de mare altitudine, care le permite celor dispuși să plătească sume de peste 30.000 de dolari să ajungă pe Everest, chiar dacă nu au pregătirea fizică necesară. Sub îndrumarea unor ghizi, mai mult sau mai puțin experimentați, clienții sunt conduși, în relativă siguranță, pe cel mai înalt vârf montan din lume. Totuși, după cum vei afla din cartea lui Krakauer, pe Everest nimic nu este sigur, iar drumul spre summit este pavat, la propriu, cu cadavrele a sute de alpiniști.

,,The Will to Climb” – Ed Viesturs, David Roberts

Ed Viesturs este, la rândul său, un alpinist legendar, fiind primul american și a cincea persoană care a reușit să urce pe toți cei 14 optimari fără oxigen suplimentar. De-a lungul carierei de alpinist de mare altitudine, acesta a urcat de 21 de ori pe vârfuri de peste 8000 de metri. Din totalul acestor ascensiuni șapte au fost înregistrate pe Everest. De altfel, Viesturs s-a aflat pe Chomolungma în timpul tragediei din 1996, fapt consemnat de Jon Krakauer în cartea sa.

Pasiunea pentru alpinism a început să prindă rădăcini în timpul liceului, când Viesturs a fost fascinat de povestea francezului Maurice Herzog, primul alpinist care a cucerit vârful Annapurna I în 1950, devenind astfel și primul alpinist din istorie care a urcat cu success pe un optimar.

Cu toate că ocupă abia locul al zecelea în topul celor mai înalte formațiuni muntoase de pe planetă, cu o altitudine de 8091 metri, Annapurna I este cel mai neiertător optimar. Se estimează că pentru fiecare 100 de alpiniști care reușesc să urce și să coboare cu bine de pe Annapurna I, alți 34 își pierd viața.

În ,,The Will to Climb”, Ed Viesturs, cu ajutorul lui David Roberts, vorbește despre cariera sa de alpinist de mare altitudine și despre visul de a urca pe toți cei 14 optimari. Dorință s-a născut la finele anilor ’80 și, după un efort de 18 ani, a fost încununată de succes prin ascensiunea pe Annapurna I. Pe lângă povestea acestei ascensiuni, Viesturs aduce în discuție o serie de întrebări ale căror răspunsuri te pot ajuta să apreciezi viaţa la adevarata ei valoare.

Credit main foto: Jon Mancuso
Sursa: https://twitter.com/eddiebauer/status/831302356964823040

Comentează